Uneori sambata e fantastica. Are suficient umor incat sa rada de mine cand abia ma ridic din pat dupa miezul zilei, e rabdatoare pana imi sorb cafeau (da! e un obicei matinal nelipsit) si incep incet-incet sa ma trezesc. Ma insoteste cu veselie prin oras, se holbeaza nepoliticos la femeile din metrou, care s-au imbracat azi putin mai inspirat decat ieri si au lasat si sacosele de plastic acasa. Mai trage cu ochiul la ziarele vecinilor de scaun sau se rusineaza (in locul meu) cand cineva trage cu ochiul in paginile pe care le citesc eu…si din intamplare ajung la o scena mai cu pathos.

Sambata incepe sa se revolte cand isi da seama ca o duc iar la BCU. Macar a inceput sa stie cam ce carti citeste fiecare…acolo e tipul cu istoria moderna, tanti cu religia si textele biblice, tanti cealalta cu sexualitatea si Kama Sutra (da, o au la BCU).

Mi-ar lipsi putin sa zic ca am cea mai plictisitoare sambata dintre toti oamenii de pe planeta. Dar ma intorc acasa, imi pun o rochie lejera cu bretele si incep sa gatesc. Cant si ma joc cu pisicile. Bucatele mici de rosii se iubesc atat de infocat, pana dau in clocot…supa de rosii. Cercurile pline si mov de afine se tavalesc prin crema de ricotta. In fine, nu prea imi mai arde sa mananc si imi fac o cafea. Ce sa zic…tristete gastronomica. Remarc totusi cat de sexy sunt afinele. Perfect rotunde, dar elegante, fine si mov.

Ce prezenta…

Sambata se mai aseaza putin langa mine, in timp ce rasfoiesc o carte despre teatru si secolul regiei.