Posted by: pasiunilesilviei on: august 15, 2010
Sfârșitul lumii mele e personal (doar e lumea mea) și ușor lipsit de originalitate. Nu e vorba de nicio despărțire cu plânsete și sughițuri (deși mă întreb uneori de ce noi nu ajungem niciodată acolo), nici de vreun eșec nu știu de care. E începutul erei responsabile, când Silvia va renunța la fustele galbene boțite și va trece la pantaloni biznizzzzz (călcați). Da, eu și alte milioane de oameni ne căutăm job. Deși încă mai iau în calcul ideea unui tip de a mă muta la țară și a-mi cultiva singură hrană. Sună mai romantic decât este. Așadar, cu banii din bursă (ce boemie pe capul meu), niște pantofi la care…am renunțat, am încropit cel mai frumos plan de vacanță.
Partea I…direcția Nord
Dulcea Bucovină
De fiecare dată când mergem acolo ne dăm seama de cât timp suntem împreună. Urmează apoi și toate întrebările legate de viitorul nostru de parcă eu, în salopetă galbenă, și el, cu pantalonii de in hiperboțiți, am fi în stare de vreun plan de viitor.
Bucovina e aerul rece, pictat cu rouă, căsuțele mici și primitoare cu prispe pe care citesc, gustul sănătos de lapte proaspăt muls, liniștea din jurul mănăstirilor mai puțin turistice, potecile nebănuite din păduri, împânzite de ciuperci, hulubițe, hribi și neamurile lor. Bucovina e casa mică și răcoroasă a bunicii lui (care nu are niciodată stare și își prinde părul lung într-o coadă împletită, de frică să nu o încurce la umblat).
Și uite așa ne trezim noi în fiecare dimineață…pe la 11. Turnăm peste ochii cărpiți de somn o cană de apă din fântână și ne bucurăm pofta cu bucate tradiționale (tocini, bulz cu mămăligă, hribi și mă opresc aici până nu mi se face poftă). Ziua trece calm și timpul chiar are răbdare. Îți dă răgaz să te plimbi, să atingi cu vărful piciorului iarba încălzită de soare, să citești pe un covoraș împletit, să îl iei de mână și să nu spui nimic, dar el să știe. Timpul e generos aici și se bucură pentru tine. Chiar și așa, nu ai niciodată destul timp să faci toate lucrurile pe care ți le-ai propus. De aceea, îndrăgostit de loc și de oamenii, revii nerăbdător în fiecare an.