Pasiunilesilviei's Blog

Dimineață. Ceasul sună ireal de devreme după o zi întreagă de scris la licență și vreo 4 ore de somn. Ca să mă pot ridica din pat, mă ajut de gura de cafea din cana de lângă pat. Camera mea e un sanctuar de căni de cafea, sortimente de bomboane din Republica Moldova, notițe, foi peste foi și alte foi, volume despre Warhol, 6 cărți noi, luate de la Kilipirum, care așteaptă să fie citite.

Deci..e dezordine, deși nu îmi place să o numesc așa.

Ziceam..mă trezesc. Fac cu un duș fără să ațipesc( cum mi s-a intâmplat anterior) și apoi încerc să mă îmbrac.

Blugi, tricou și o broșă roșie în formă de monociclu. Hai că e bine…Nu am șosete. Și dă-i și luptă hainele din dulap, în căutarea șosetelor. Într-un final, după lupte cu mormanul de haine puse de-a valma, găsesc una pereche șosete.  Mă bucur.

Găsesc în ele o comoară. Mă entuziasmez.

În vărful șosetelor, se adăposteau firicele de nisip, amestecate cu pulbere de scoici. Mare! Am contemplat mult nisipul din șosetele mele, oricât de ciudat ar părea. Nu știam ce să fac cu el. Mă gândeam să îl păstrez. Nisipul din Vamă, nisipul verii și al nopților albe, îmi făcea ziua minunată. Mi-e dor de mare.

E frumoasă bucuria lucrurilor simple.